Even the water is too salty… I like you!!!

Even there are a lot of rocks… that hurts me…

I still do not give up… and sweem offshore!!!

Water is becoming colder and deeper…

Taking my breath and gathering my chest…

This is a sure signal, that i’m on the corecct path!!!

I have to move on, to feel  alive!!!

Let me follow you, my deep sea!!!

…Bate vîntul în păduri…

Tunete şi vuiete s’aud…

Îmi spui că-i soare şi-i senin…

Dar eu iţi spun că plouă!!!

-De ce? Întrebi nedumerit,

Şi te mai uiţi afara…

Plouă!!! Uite că şi fulgeră!!!

Plouă… chiar de nu vezi…

Plouă… chiar de n’auzi…

La mine’n sînge plouă…

Daca ai auzi macar un cuvint din sufletul meu…

Daca ai vedea lacrimile siroaie curginde…

Cite tigari am ars…

Cite cafele am baut amare…

Tremur si febra…

Chiar vrei sa ma distrugi cu tacerea Ta?

Ti-a reusit!!! Felicitari…

Pentru ce iti multumesc!

Nu pot intelege de ce am cazut in aceste mreje fermecate cu aer  de primavara…

Cum de am reusit sa ma acufund pina peste cap in glodul placut a suferintelor de tine…

Esti unic… am inteles aceasta din primele cuvinte schimbate cu tine…

si asta ma atrage spre tine foarte mult si continui sa ma atragi din ce in ce mai mult!!!

Esti sudul meu… si nordul… esti durerea si placerea mea…

esti liniste si vint… esti tacere si zbucium…

Esti ploaia si soarele meu!!!

Ma faci sa tremur de frig, sa rosesc de calduri…  

Daca ai sti cum se zbate fiecare particica din mine cind ma gindesc la tine…

Si acest gind nu ma paraseste nici pentru o clipa…

Fiecare rasuflare e pentru tine… imi pierd esenta daca nu te stiu in preajma…

dar esti linga mine chiar daca nu te cunosc…

Dragostea în dar mi-a adus!!!

Acum purtată sunt de valuril’ei năstruşnice…

Ba într-o direcţie ba’n alta…

Dar peste tot unde m’aruncă, găsesc doar fericire…

O gasesc în clipele de tristeţe… Cînd de el departe sunt…

O găsesc în momente plăcute… Alăturea-i cînd sunt…

De acum toate în viaţa-mi din el geneza-şi au…

Imensă fericire în sufletu-mi aduce,

De emoţii ce mă umplu atît de repede şi abundent,

Acum fiori îmi curg în vene… şi lacrimi dintre gene…

Neputincioasă sunt în faţa lor… dar nu regret!!!

Păcat ar fi  să regret iubirea…

Asemeni unui  ghiocel ce apare prin zăpadă…

Dragostea a răsărit în inima mea uitată de soare

şi înlănţuită în chin şi durere de luna rece…

Acum sunt copleşită de iubire…

Atît de luminoasă, atît de frumoasă, atît de firavă şi aromată…  

Nici să cred nu am puteri, că sunt cuprinsă în vraja ei…

Doritam eu aşa iubire?…

Nu cred că stare aş fi avut, să gîndesc aşa o dragoste curată…

Prea multe impurităţi aveam ca să mi-o imaginez…

Dar totuşi m-a găsit!!! 

Cuprinsă sunt de farmecul ei

Şi mă’nvîrte din ce în ce mai repede

Şi din ce în ce mai mult iubesc…

Da, IUBESC!!!

O pot striga zile întregi!!!

Dar nu o fac… e prea pură pentru a o rosti…

E prea gingaşă pentru a nu o simţi…

Am să o savurez cît îmi va permite ea… Cît îmi va permite el…

Da, prea mult acest sentiment e în dependenţă…

Singură nu voi reuşi mult timp să ocrotesc iubirea de viforniţe ce bîntuie în jur

Dacă numai ar dori… daca numai El ar şti… 

Eu de mine aş uita doar dragostea de a o trăi…

Dacă m-ar ajuta cu un cuvint, eu vorbirea mi-aş fi dat

Dacă ar ridica o privire, eu privirea-mi pe veci aş jertvi

Un gînd daca ar avea, gindirea toata aş închina…

Doar dragostea să ne traiască şi cît mai pură să o păstrăm…

Ajută-mă să te iubesc… căci fără tine nu trăiesc…

Permite-mi să te iubesc…

Nu-ţi cer în schimb… decit adevărul sa-l trăieşti!!!

Permite-mi să te iubesc…

Aşa cum nimeni a iubi n-ar putea…

Permite-mi să te iubesc…

Ca o săracă de viaţă…

Şi dornică de tine,

Căci viaţa doar în tine pot vedea…

Permite-mi să nu mă cunoşti…

Eu doar în beznă a hoinări,

Ca tu lumina s-o traieşti!!!

Permite-mi viaţa să-ţi veghez…

De primejdii să te feresc…

Permite-mi răni adânci a primi,

Frîntă în bucăţi să fiu…

Ca tu întregul să cunoşti…

Permite-mi să te fericit !!!

Atunci cînd vedea şi auzi tu nu mă poţi…

Permite-mi durerea din suflet a-ţi lua…

Trăind-o în lăcaşul sufletului meu,

Ridicînd-o pe altarul iubirii,

Cu multe lacrimi curgînde,

Condimentînd-o cu cioburi din puritatea mea…

În fericire s-o prefac …

Şi-abia atunci să ţi -o întorc …

Permite-mi să fiu doar a ta…

Chiar dacă nu vei realiza …

Eu doar în umbră să-ţi privesc…

Dragostea-ţi nu bănuiesc…

Permite-mi să te doresc…

În adîncul meu…

Cu braţele-mi să te cuprind

Şi-n şoaptă binele să-ţi cînt…

Permite-mi să nu cunosc alţi ochii …

decît ai tăi…

Pe genele-ţi strajă să fiu…

Cumva să curgă din ei stropi să nu las a putea…

Furîndu-ţi ploaia … soarele să-ţi dăruiesc…

Permite-mi vise a-ţi aduna…

Nu nici a îndrăzni nu pot…

Pe mine să-ţi doresc a mă visa!!!

Eu doar sa fiu în preajma ta …

Chiar cind pe alta vei căuta…

Permite-mi vesnică să-ti fiu …

Ca razele să-ţi ocrotesc de recele pierzanii…

Cînd tot un gol se va întoarce…

Eu plinul să ţi-l dau…

Permite-mi străină să-ţi par…

întimplător de vedea-mă-vei…

de altfel cu mine nu ştiu ce să fac …

mă doare… atât de adânc… şi-atât de tare…

Atâta timp Îl respingeam… doar rău şi patimă găseam în valurile albastre-a Lui! Oarbă eram , surdă eram… mai bine mută mă faceam şi n-alungam din jurul meu, cu toate forţele ce le aveam, pe Cel mai sacru dintre sfinţi… prea multe vorbe în urmă-I aruncam … prea multe pentru a mă ierta… El mai presus de toate se urca, prostiile-mi goale, nici n-auzea… Răbdare multă El avea… şi nu ştiu cum… şi nu ştiu când… El ochii de păienjeniş mi-a curăţat… urechile-mi din noroi a scos … acum sunt altfel în auz şi Vântul altfel Îl ascult…

Sunt copleşită doar de senzaţia plăcută de răcoare şi aer nou … da! e prea rece! e prea cumplit! e prea mânios şi repezit!!! dar nu-L condamn… prea strâns mă prinde-n braţele-I dure, aspre şi greoaie… cu o patimă prea arzătoare, mă sublimă în vârtej şi m-aruncă pe culmi nemaitraite pân-acum… Sufletu-mi pustiu doar El  cunoaste… câtă tăcere, linişte şi amurg în gînduri goale eu apun…

Da!!! sunt iubita Lui, iubita Vintului … şi cui cei pasă de amorul noastru întunecat? sunt doar a Lui… e doar al meu!!!